Aceasta este o idee care m-a lovit la ora 4 dimineata pe cand stateam si-mi doream un scop. Si ideea suna cam asa: "tot timpul incercam sa ne controlam vietile, incercand sa aducem ordine unde este haos. Ei bine, daca haosul este la fel de natural precum ordinea? adica, de ce pornim de la ideea ca este ceva gresit in privinta haosului? de parca ar fi o eroare intr-un text? daca acel text este defapt menit sa contina acel lucru ce pare o eroare? poate pana la urma nu exista nici haos nici ordine, ci doar natura.Poate nu este adevarat, dar cred ca singura modalitate de a afla este sa dam drumul haturilor cu care incercam cu disperare sa ne controlam vietile, sa nu mai stam in caruta incercand sa controlam calul, in schimb, sa sarim pe spatele calului si sa-l lasam sa galopeze spre unde-l duce gandul.Prima data mi s-a parut ca daca am face asta, poate s-ar strica ceva in univers, poate ritmul in care merg lucrurile acum s-ar deregla, dar dupa aceea m-am gandit ca acest ritm probabil s-a schimbat de mai multe ori pana in momentul de fata si ca probabil s-ar repune singur in miscarea corecta."Concluzia cred ca este "nu incerca sa repari un lucru doar pentru ca nu merge cum vrei tu pentru ca s-ar putea sa-l strici"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu