Revenire/ Incheiere

Nu credeam ca voi mai gasi vreodata blogul asta. Ma asteptam ca din moment ce nu l-am mai accesat de aproape 4 ani sa fi fost scos din circulatie. Ei bine, nu; este inca aici, unde l-am lasat in clasa a 9-a cand m-am hotarat ca nu mai vreau sa-mi scriu gandurile "magnifice".
M-am uitat, inaine sa postez acest ultim text, printre ruinele gandirii mele puerile de adolescent chinuit de talent si de alte probleme specifice varstei si trebuie sa recunosc ca 4 ani au schimbat mult mai multe decat imi puteam vreodata imagina. Ma uit acum la acest blog parca prin ochii unui strain, un strain neimpresionat...
La vremea cand scriam aceste texte scurte, aveam impresia ca voi schimba lumea cu ele, ca cineva le va citi, va fi profund impresionat de cinismul, onestia si talentul meu literar si ca eventual voi porni o revolutie in gandirea societatii moderne. Ei bine, nu; societatea nu s-a schimbat, iar cat despre "operele" mele, tot ce pot face acum este sa zambesc cu drag la ideea "ce tembel increzut eram". Acum sunt student, sunt angajat, sunt un om care poate fi numit, mai mult sau mai putin, matur, iar in acest nou rol de om matur imi vine sa-i dau sfaturi baiatului de acum 4 ani si sa-i spun parerile mele actuale:
In primul rand, nu-ti face un blog in care sa te plangi despre cat de trista este viata ta! E penibil, iar cititorii in general nu sunt atrasi de texte scrise de adolescenti plangaciosi. In al doilea rand, adevarul este mult mai important decat minciuna pentru ca in timp ce minciuna mentine status quo-ul, adevarul revolutioneaza si avanseaza. In al treilea rand, nu cauta iubirea pentru ca probabil te va gasi ea. In al patrulea rand, nu mai sunt de acord cu aproape nimic din ceea ce am scris in acest blog in afara de textul legat de decizii (intitulat sugestiv: "Alegeri") si in final, ai mai multa incredere in tine pentru ca vei ajunge o persoana pe care sa o poti accepta.
In acest moment mai sunt aproximativ 3 saptamani pana la trecerea in anul 2012 si mi-am propus sa las acest blog exact asa cum l-am conceput initial. Nu voi schimba, sterge sau ascunde nimic din ceea ce am scris pentru ca imi dau seama ca toate aceste idei au fost candva parte din mine; sunt elementele din care am evoluat in ceea ce sunt si merita tinute minte, daca nu ca un exercitiu de auto-critica, macar de amuzament. Si cand ma gandesc ca sigurul motiv pentru care n-am sters blogul asta a fost sfatul unei prietene cu care n-am mai tinut legatura parca ma conving si mai mult sa-l las exact asa cum e.
Acesta va fi ultima postare pentru o perioada foarte lunga de timp. Voi mai posta ceva nou probabil tarziu intr-o seara in care-mi voi aminti cat de adolescent tembel am fost odata.